7 definiții pentru halucinată
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HALUCINAT, -Ă, halucinați, -te, s. m. și f. Persoană care are halucinații. – Din fr. halluciné, lat. hallucinatus.
HALUCINAT, -Ă, halucinați, -te, s. m. și f. Persoană care are halucinații. – Din fr. halluciné, lat. hallucinatus.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
*ALUCINAT, -ATĂ adj. sm. f. Care alucinează.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
HALUCINAT, -Ă, halucinați, -te, s. m. și f. Persoană care are halucinații, care este stăpînită de halucinații. Gîndeam neîntrerupt, cu o intensitate de halucinat. CAMIL PETRESCU, U. N. 183. Și bătrînul, privind-o fix, ca un halucinat, s-așază pe scaun, mîna stîngă îi tremura mai tare. VLAHUȚĂ, O. A. III 94.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HALUCINAT, -Ă s.m. și f. Cel care are halucinații. [Cf. fr. halluciné, lat. hallucinatus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*alucinát, -ă adj. și s. (lat. hallucinatus). Care alucinează. – Și hal-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
halucinată s. f., pl. halucinate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
halucinat.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
halucinat, halucinațisubstantiv masculin halucinată, halucinatesubstantiv feminin
- 1. Persoană care are halucinații. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Gîndeam neîntrerupt, cu o intensitate de halucinat. CAMIL PETRESCU, U. N. 183. DLRLC
- Și bătrînul, privind-o fix, ca un halucinat, s-așază pe scaun, mîna stîngă îi tremura mai tare. VLAHUȚĂ, O. A. III 94. DLRLC
-
etimologie:
- halluciné DEX '09 DEX '98 DN
- hallucinatus DEX '09 DEX '98 DN