GRENADIER, grenadieri, s. m. 1. Soldat infanterist care acționa cu grenada (1). 2. (În trecut, în unele țări) Soldat infanterist dintr-o unitate de elită. [Pr.: -di-er. – Var.: (2) grenadir s. m.] – Din fr. grenadier. Cf. germ. Grenadier.

grenadier sm [At: RESMERIȚĂ, D. / P: ~di-er / V: granadir, ~dir / Pl: ~i / E: fr grenadier] 1 Soldat infanterist care lupta folosind grenada. 2 (Înv) Soldat infanterist dintr-o unitate de elită.

GRENADIER, grenadieri, s. m. 1. Soldat infanterist care acționa cu grenada (1). 2. (În vechea armată a unor țări) Soldat infanterist dintr-o unitate de elită. [Pr.: -di-er. – Var.: (2) grenadir s. m.] – Din fr. grenadier. Cf. germ. Grenadier.

GRENADIER, grenadieri, s. m. (Ieșit din uz) 1. Soldat infanterist care acționa cu grenada. 2. (În vechea armată prusacă, franceză, rusă etc.; și în forma grenadir) Soldat făcînd parte dintr-o unitate de elită a infanteriei. Ca să nu rămîie tîrgul fără pază, se rînduisă din cincisprezece în cincisprezece zile cîte o roată de grenadiri. RUSSO, S. 29. Să o vezi, domnule, aceea e femeie; mai naltă cu două palme decît mine. Seamănă bunului său care a fost grenadir. NEGRUZZI, S. I 59. – Pronunțat: -di-er. - Variantă: (2) grenadir s. m.

GRENADIER s.m. 1. Soldat însărcinat să arunce grenade. 2. Soldat dintr-o unitate de elită a infanteriei, în unele țări. [Pron. -di-er, var. grenadir s.m. / < fr. grenadier, germ. Grenadier].

GRENADIER s. m. (în trecut, în unele țări) 1. soldat însărcinat să arunce grenade. 2. soldat dintr-o unitate de elită a infanteriei. (< fr. grenadier, germ. Grenadier)

GRENADIER ~i m. Soldat specializat în lansarea grenadelor. /<fr. grenadier, germ. Grenadier

granadir sm vz grenadier

grenadir sm vz grenadier

GRENADIR s. m. V. grenadier.

GRENADIR s.m. v. grenadier.

grenadir m. soldat din infanterie aparținând unui corp de elită.

*granadír, V. granatier.

*granatiér m. (d. granată saŭ după it. granatiere; fr. grenadier, de unde și germ. grenadier, și de aci rus. grenadér). Soldat pedestru care aruncă granate. Soldat din regimentele de elită în Francia (1791). Soldațĭ din garda luĭ Napoleon I și III. – Maĭ vechĭ granadír și grenadír (după rus.). Și grenadier (după fr.). Forma cea maĭ rom. granatar, cum zice N. Cost. 2, 107. V. mușchetar.

grenádă, grenadier saŭ -dir, V. granat-.

grenadier (-di-er) s. m., pl. grenadieri

grenadier s. m. (sil. -di-er), pl. grenadieri

grenadier

grenadă s. f., g.-d. art. grenadei; pl. grenade

!grenadir s. m., pl. grenadiri

grenadir.