goniografie s. f. Desenare pe un plan a unghiurilor terestre reduse la orizont fără a le măsura. (< fr. goniographie)

goniografie s. f., g.-d. art. goniografiei

GONIO- „unghi, colț, muchie; unghiular, angular”. ◊ gr. gonia „unghi” > fr. gonio-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. gonio-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu fructe muchiate; ~caul (v. -caul), adj., cu tulpină muchiată; ~grafie (v. -grafie), s. f., desenare pe un plan a unghiurilor terestre reduse la orizont, fără a le măsura; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., 1. Ramură a geometriei aplicate care se ocupă cu studiul unghiurilor și cu determinarea valorii lor. 2. Tehnica măsurării unghiurilor cu aiutorul goniometrului; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument care servește la măsurarea unghiurilor; ~scopie (v. -scopie), s. f., metodă de examinare biomicroscopică a unghiului iridocornean; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semințe muchiate; ~tomie (v. -tomie), s. f., operație practicată în glaucomul congenital, prin care se deschide, sub viziunea directă, canalul Schlemm; ~trih (v. -trih), adj., (despre tulpini) cu muchii păroase.