10 definiții pentru «gonaci»   declinări

GONÁCI, gonaci, s. m. 1. (Pop.) Hăitaș2. 2. (Rar) Cal sprinten, care fuge repede. 3. Călăreț ușor înarmat în vechea armată, care de obicei îndeplinea misiuni de cercetare. – Goni + suf. -aci. Cf. bg. gonač.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GONÁCI, gonaci, s. m. 1. (Pop.) Hăitaș2. 2. (Rar) Cal sprinten, care fuge repede. 3. Călăreț ușor înarmat în vechea armată, care de obicei îndeplinea misiuni de cercetare. – Goni + suf. -aci. Cf. bg. gonač.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

gonáci s. m., pl. gonáci
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GONÁCI s. v. hăitaș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GONÁCI s. v. fugău.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GONÁCI ~ m. 1) Persoană care stârnește și gonește vânatul; hăitaș. 2) rar Cal care fuge iute. 3) (în vechea armată) Călăreț înarmat care îndeplinea misiuni de cercetare. /a goni + suf. ~aci
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gonáci s. m., pl. gonáci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gonáci2, gonáce, gonáci, -ce, adj. s.m. f. (pop.) 1. care gonește, aleargă, pune pe fugă. 2. (taur) gonitor. 3. (înv.) explorator, cercetător. 4. persecutor.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gonaciu m. 1. cel ce pune pe goană: aprodul gonaciu OD.; 2. fig. fugar (cal).
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

gonácĭ, -e adj. Care gonește, urmărește, fugărește: cine gonacĭ, om gonacĭ (călare). S. m. Taur tînăr, gonitor. Cal, cursier. Vechĭ. Cercetător, explorator (călare) al terenuluĭ de bătălie. Persecutor. – Gonáș (vechĭ), urmăritor (călare).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink