ghezăș sn [At: VLASIU, A. 52 / V: gheizăș, ghezeș, ghiezăș / Pl: ~e / E: mg gözös] (Mgm; Trs) Tren.

gheizăș sn vz ghezăș

ghezeș sn vz ghezăș

ghiezăș sn vz ghezăș

ghezeș, ghezeșuri, (ghezăș), s.n. – (reg.) Garnitură de tren: „Când i vede ghezășu / Nu-ț’ mai usca sufletu” (Memoria, 2001: 93). – Din magh. gõzõs „cu aburi; locomotivă” (< gõz „abur”) (Țurcanu, MDA).

ghezeș, -uri, (ghezăș), s.n. – Garnitură de tren: „Când i vede ghezășu / Nu-ț’ mai usca sufletu” (Memoria 2001: 93). – Din magh. gõzõs „cu aburi” (din gõz „abur”) (Țurcanu).