GAȘPER, gașperi, s. m. (Fam.) Țigan. – Din n. pr. Gașper (= Gaspar).

gașper sm [At: JIPESCU, O. 101 / V: ~par / Pl: ~i / E: Gașpar] (Fam) 1 Țigan. 2 Individ.

GAȘPER, gașperi, s. m. (Fam. și ir.) Țigan. – Din n. pr. Gașper (= Gaspar).

gașper m. pop. lăutar țigan: scărțăiturile a doi gașperi. [Dela Gașpar, unul din cei trei Crai dela Răsărit, care se reprezintă ca un Arap, fiindcă „ținea (ne spun cântecele de stea) frânele crăiei în părțile Araviei”].

gáșper m. (d. Gaspar Gașpar, unu din ceĭ treĭ craĭ de la răsărit, înfățișat ca Harap, saŭ d. carintianu gaschper, om zdrențăros, tot din Gaspar. Bern. 1, 284). Iron. Țigan, Faraon. – Și gașpar. Fem Gáșperiță (uzitat și ca epicen, ca și baragladină).

gașpar sm vz gașper

gașper (fam.) s. m., pl. gașperi

gașper (fam.) s. m., pl. gașperi

gașper s. m., pl. gașperi

gașper (gașperi), s. m. – Țigan. – Var. gașpar. De la Gaspar, unul din cei trei magi (DAR; Șeineanu, Semasiol., 174; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 179). – Der. gașperiță, s. f. (țigancă); ghesperiță, s. f. (vrăjitoare).

gașper, gașperi s. m. 1. (iron.) v. garoi. 2. persoană întreprinzătoare / abilă în afaceri / expertă în probleme financiare. 3. bărbat cu succes la femei.