6 definiții pentru flibustier
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FLIBUSTIER s.m. (Rar) Hoț de mare, pirat care prăda în apele americane prin sec. XVII-XVIII. ♦ (Fig.) Hoț, pungaș. [Pron. -ti-er. / < fr. flibustier, cf. engl. fleeboster].
FLIBUSTIER s. m. 1. hoț de mare, pirat care prăda în apele americane. 2. (fig.) hoț, pungaș. (< fr. flibustier, engl. fleeboster)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*flibustiér m. (fr. flibustier, d. ol. vrijbuiter, d. vrij, germ. frei, și buiten, germ. beuten, a prăda, beute, pradă, de unde vine fr. butin). Pirat corsar american din sec. XVII și XVIII. – Filibustieriĭ formaŭ o asociațiune, eraŭ aliațĭ cu tîlhariĭ de pe uscat, aveaŭ cartierul în insula Tortuga și ca scop prădarea corăbiilor spaniole. Înseamnă și azĭ „pirat”.[1]
- În textul definiției, și filibustier. — LauraGellner
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
flibustier (rar) (desp. -ti-er) s. m., pl. flibustieri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
flibustier (rar) (-ti-er) s. m., pl. flibustieri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
flibustier s. m. (sil. -ti-er), pl. flibustieri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ti-er
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
flibustier, flibustierisubstantiv masculin
- 1. Hoț de mare, pirat care prăda în apele americane prin secolele XVII-XVIII. DN
etimologie:
- flibustier DN