14 definiții pentru flata

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLATA, flatez, vb. I. Tranz. A măguli. – Din fr. flatter.

FLATA, flatez, vb. I. Tranz. A măguli. – Din fr. flatter.

flata vt [At: SEBASTIAN, T. 141 / Pzi: ~tez / E: fr flatter] 1 A măguli. 2 A linguși.

FLATA, flatez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A măguli. Tejghetarul tînăr și ambițios, flatat în amorul său propriu de atenția «patroanei». CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 4/6. Noi, dimpotrivă, ne găsim flatați de onoarea ce ne-ați făcut-o, dînd preferință casei noastre! ALECSANDRI, T. I 287.

FLATA vb. I. tr. A măguli; a linguși. [< fr. flatter].

FLATA vb. tr. a lăuda peste măsură; a măguli. (< fr. flatter)

A FLATA ~ez tranz. livr. (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a câștiga bunăvoința); a linguși; a măguli; a adula. /<fr. flatter

*flatéz v. tr. (fr. flatter, d. germ. de jos flat, plat, turtit). Barb. Lingușesc. Măgulesc. Înfrumusețez: a flata un portret.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

flata (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. flatez, 3 flatea; conj. prez. 1 sg. să flatez, 3 să flateze

flata (a ~) vb., ind. prez. 3 flatea

flata vb., ind. prez. 1 sg. flatez, 3 sg. și pl. flatea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FLATA vb. 1. v. linguși. 2. v. complimenta.

FLATA vb. 1. a linguși, a măguli, (înv. și reg.) a șutili, (Munt.) a mîglisi, (fig.) a linge, a peria, a pomăda, a tămîia. (Își ~ superiorii.) 2. a complimenta, a măguli. (Ce-l tot ~ atîta?)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

flata (flatez, flatat), vb. – A măguli. Fr. flatter. Este barbarism, chiar dacă apare în texte literare începînd cu primele creații romantice (Gr. Alexandrescu).

Intrare: flata
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • flata
  • flatare
  • flatat
  • flatatu‑
  • flatând
  • flatându‑
singular plural
  • flatea
  • flatați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • flatez
(să)
  • flatez
  • flatam
  • flatai
  • flatasem
a II-a (tu)
  • flatezi
(să)
  • flatezi
  • flatai
  • flatași
  • flataseși
a III-a (el, ea)
  • flatea
(să)
  • flateze
  • flata
  • flată
  • flatase
plural I (noi)
  • flatăm
(să)
  • flatăm
  • flatam
  • flatarăm
  • flataserăm
  • flatasem
a II-a (voi)
  • flatați
(să)
  • flatați
  • flatați
  • flatarăți
  • flataserăți
  • flataseți
a III-a (ei, ele)
  • flatea
(să)
  • flateze
  • flatau
  • flata
  • flataseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

flata, flatezverb

  • 1. Adula, complimenta, linguși, măguli. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Tejghetarul tînăr și ambițios, flatat în amorul său propriu de atenția «patroanei». CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 4/6. DLRLC
    • format_quote Noi, dimpotrivă, ne găsim flatați de onoarea ce ne-ați făcut-o, dînd preferință casei noastre! ALECSANDRI, T. I 287. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.