2 definiții pentru firuire
Explicative DEX
firui [At: POR, ap. GCR. II, 328 / Pzi: ~esc / E: fir] 1 vt (Ptc) A toarce. 2 vi (D. fibre textile) A deveni fir (1). 3 vt A coase (o broderie) cu fir (18).
Arhaisme și regionalisme
firui, firuiesc, vb. IV (înv.) 1. a toarce. 2. a coase, a broda.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: firuire
firuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||