4 definiții pentru finister
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
finister sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: ger Finisterre] (Ggf; liv) Promontoriu.
FINISTER s.n. (Liv.) Promontoriu, cap. [Cf. Finisterre – promontoriu la extremitatea nord-vestică a Europei].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FINISTER s. n. promontoriu. (cf. Finisterre)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
finister s. n., pl. finistere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: finister
finister substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
finister, finisteresubstantiv neutru
- 1. Cap, promontoriu. DNsinonime: cap promontoriu
etimologie:
- Finisterre DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.