FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A FECUNDÁ ~éz tranz. A provoca procesul fecundației; a face să procreeze. /<fr. féconder, lat. fecundare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE FECUNDÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A provoca apariția unui germen prin unirea a două celule de sex opus (în vederea procreării). /<fr. féconder, lat. fecundare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FECUNDÁ vb. I. tr. A provoca fecundație, a pune în stare de procreație. [< lat. fecundare, cf. fr. féconder].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FECUNDÁ vb. a călca. (Cocoșul ~ găina.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OVUL FECUNDÁT s. v. zigot.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fecundá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. fecundeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fecundéz v. tr. (lat. fecundare). Fac fecund, fac productiv.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink