27 definiții pentru «fată»   declinări

FÁTĂ, fete, s. f. 1. Persoană de sex feminin, nemăritată. ◊ Fată în casă = fată (tânără) angajată ca femeie de serviciu într-o gospodărie. Fată bătrână = fată trecută de vârsta de măritat și care a rămas necăsătorită. ♦ Fecioară, virgină. 2. (În raport cu părinții) Fiică. – Lat. feta.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

FÁTĂ féte f. 1) Persoană de sex feminin de la naștere până la căsătorie; duduie; domnișoară. ◊ ~ mare a) fecioară; b) fată bună de măritat. ~ bătrană (sau trecută, stătută) fată rămasă nemăritată. ~ în casă fată tânără angajată în trecut pentru treburi gospodărești. Părul-fetei plantă de pădure, ce crește prin crăpăturile stâncilor. Rușinea-fetei plantă cu tulpină păroasă, cu flori albe sau trandafirii, dispune în umbelă, în centrul căreia se află câte o floricică de culoare roșie-închisă. Fata-cu-cobiliță denumire populară a constelației Orion. 2) pop. Tânără castă. 3) Persoană de sex feminin privită în raport cu părinții săi; fiică. ◊ Fata mamei se spune despre o fată alintată. [G.-D. fetei] /<lat. feta
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BUSUIOCUL-FÉTELOR s. v. calomfir.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CINSTEA-FÉTEI s. v. rușinea-fetei.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DRAGOSTEA-FÉTEI s. v. silur.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FATA-MÁRE s. v. lebăda.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FATA-PĂDÚRII s. v. mama-pădurii.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FÁTĂ s. 1. copilă, (înv. și reg.) pruncă. (Un grup de ~ete.) 2. v. fecioară. 3. v. fiică.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂRUL-FÉTEI s. v. părul-maicii-domnului.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PERCICA-FÉTEI s. v. părul-fetei.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STEAUA-FÉTEI s. v. steluță.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STELUȚA-FÉTEI s. v. răcovină.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fátă (féte), s. f.1. Persoană de sex feminin. – 2. Tînără, copilă. – 3. Fecioară. – 4. Fată nemăritată. – 5. Fată în casă, servitoare. – 6. Nume popular al constelației Orion. – 7. (Arg.) Hîrtie de 500 de lei. – Mr. feată, megl. fętă, istr. fętę. Lat. fĕta (Pușcariu 588; Densusianu, GS, II, 314), cf. friul. fede, lomb. feda, piem. fea, dauph. feia, toți cu sensul de „oaie”, sp. jeda „vacă cu vițel” (Gárcia de Diego, Bol. R. Acad. Esp., VII, 261). Sensurile 3, 5 și 6 sînt însoțite de obicei de adj. mare; sensul 6 se explică plecîndu-se de la ideea de „nou, nefolosit”. Este cuvînt general răspîndit (ALR, I, 192). Der. fătoi, s. m. (fată bărbătoasă); fătălău (var. feteleu), s. m. (hermafrodit), cu suf. -lău; fetesc, adj. (de fată; înv., feciorelnic); fetește, adv. (în chip feciorelnic); fetei, s. n. (adunare de fete); feti, vb. (a trăi nemăritată, a fi fată bătrînă); fetie, s. f. (feciorie; virginitate); fetișcană, s. f. (fată bătrînă; bomboană de fată); fetiță, s. f. (copilă).
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fátă s. f., g.-d. art. fétei; pl. féte
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rușínea-fételor (bot.) s. f.
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fátă f., pl. fete (lat. feta, part. d. fere, fetum. V. făt și fa 1). Fecĭoară. Copilă (în opoz. cu băĭat). Fiĭcă. Fată mare, fată de măritat. Fată batrînă, fată rămasă nemăritată. Modest ca o fată mare, foarte modest. Fată în casă, servitoare la lucrurile din casă. Fata cu donițele, cingătoarea luĭ Orion (o constelațiune).
Sursa: Scriban | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

fátă-mámă s.f. Tânără necăsătorită, cu un copil pe care și-l crește singură ◊ „Lena Grove, fata-mamă, traversează cartea cu calmul intemporal al zeităților. Ea pare să poarte cu sine eternitatea, trăind într-un prezent continuu.” R.lit. 29 XII 73 p. 15 (din fată + mamă; cf. fr. fille-mère, it. ragazza madre)
Sursa: DCR2 | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

la fete v. mânânțălul.
Sursa: DTM | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

fată s.f. 1 Persoană tânără de sex feminin, necăsătorită. ◊ Fată în casă = fată tânără, angajată ca femeie de serviciu într-o gospodărie. Fată bătrână (sau stătută) = fată trecută de vârsta măritișului și rămasă necăsătorită. (reg.) Fete (de) nune = fete care merg cu mirele după mireasă. Fete după masă = fete pe care le cheamă mireasa. Fată arăcită v. arăcit. Fată nemăritată v. nemăritată. Fată în păr v. păr. Târgul de fete v. târg. ◊ Compus: fată-mamă = tânără necăsătorită, cu un copil pe care îl crește singură. 2 (și fată mare sau, pop., curată, înv., vărgură) Fecioară (1), virgină. ◊ Fată fecioară v. fecioară. Muiere fată v. muiere. ◊ Expr. (înv., reg.) A fi fată la cap = a) (despre tinere) a-și fi pierdut fecioria; b) (despre femei) a umbla cu capul descoperit ca fetele. (Pe) când era bunica fată (mare) v. bunică. De (sau pe) când era mama fată (mare) v. mamă. A ședea ca o fată mare v. ședea. 3 (în raport cu părinții) Fiică. ◊ Nume de fată v. nume. Fată vitregă v. vitreg. ◊ Expr. A-și da fata din casă = a-și căsători fiica. A da o fată după cineva (ori cuiva) v. da. 4 Compus: (astron.; pop.; art.) Fata-Mare (sau reg., -cu-Cobilița) = constelația Orion. 5 (pop.; la pl.) Fetele câmpului (sau codrului, pădurii) = zâne răuvoitoare. Fata pădurii v. pădure. 6 (pop.; la jocul de cărți) Damă. 7 (arg.; mai ales la pl.) Prostituată. ◊ Expr. A merge la fete = a) (despre băieți) a avea prima relație sexuală; b) (despre bărbați) a merge la bordel. • pl. fete. /lat. fēta. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007)
Sursa: Neoficial | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

a merge la fete expr. (eufem., înv.) a frecventa bordelurile.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a rămâne fată bătrână expr. (d. fete) a nu se căsători până la o vârstă înaintată.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

de când era bunica fată expr. v. de când Adam Babadam.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fată, fete s. f. (eufem., înv.) prostituată.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fată bună expr. (peior.) tânără care poate fi sedusă ușor.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

FATĂ MARE belciugată, opritoare, prospătură, trufanda.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pe când era bunica fată expr. demult, cu mult timp în urmă, pe vremuri
Sursa: Argou | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

școala fetelor expr. (adol., glum.) liceu pedagogic.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink