execrare sf [At: ENC. ROM. 331 / V: (înv) ese~ / Pl: ~crări / E: execra] 1 (Rar) Fapt prin care o biserică sau o capelă devine inaptă pentru a se îndeplini în ea serviciul divin, din cauza deteriorării sau a profanării. 2 (Frm) Sentiment de repulsie față de ceva sau de cineva. 3 (Frm) Detestare. 4 (Frm) Disprețuire. 5 (Sst) Blestemare.