6 definiții pentru «efervescent»   declinări

EFERVESCÉNT, -Ă, efervescenți, -te, adj. (Despre lichide) Care dezvoltă cu putere gaze în cursul unei reacții chimice. ♦ Fig. Agitat, frământat; clocotitor. – Din fr. effervescent, lat. effervescens, -ntis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EFERVESCÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre lichide) Care produce efervescență; producător de efervescență. 2) fig. Care se manifestă cu efervescență; plin de efervescență. Pasiune ~tă. /<fr. effervescent, lat. effervescens, ~ntis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EFERVESCÉNT, -Ă adj. 1. (Despre lichide) Care dezvoltă gaze puternice în timpul unei reacții chimice. 2. (Fig.) Clocotitor. [Pl. -nți, -nte. / < fr. effervescent, cf. lat. effervescere – a clocoti].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EFERVESCÉNT, -Ă adj. 1. (despre lichide) care dezvoltă cu putere gaze în timpul unei reacții chimice. 2. (fig.) agitat, frământat, clocotitor. (< fr. effervescent, lat. effervescens)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

efervescént adj. m., pl. efervescénți; f. sg. efervescéntă, pl. efervescénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*efervescént, -ă adj. (lat. effervéscens, – éntis, d. effervéscere, a ferbe [!], a clocoti). Care clocotește.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink