EFERVESCÉNȚĂ, efervescențe, s. f. Degajare rapidă și zgomotoasă a unui gaz într-o masă lichidă, datorită unei reacții chimice sau fizice. ♦ Fig. Agitație, frământare, fierbere. – Din fr. effervescence.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

EFERVESCÉNȚĂ ~e f. 1) Degajare rapidă și zgomotoasă a unui gaz într-un lichid în procesul reacțiilor chimice sau fizice. 2) fig. Stare de neliniște. ~a maselor. 3) fig. Emoție vie, dar trecătoare. [G.-D. efervescenței] /<fr. effervescence
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EFERVESCÉNȚĂ s.f. Degajare puternică, vie de gaze într-un lichid în timpul unei reacții chimice. ♦ (Fig.) Fierbere, agitație. [Cf. fr. effervescence].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EFERVESCÉNȚĂ s. f. 1. degajare activă, puternică de gaz în masa unui lichid, în cursul unei reacții chimice. 2. (fig.) agitație, frământare, fierbere. (< fr. effervescence)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

efervescénță s. f., g.-d. art. efervescénței; pl. efervescénțe
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

efervescénță f., pl. e (d. efervescent). Ferbere [!], clocotire. Fig. Emoțiune, clocotire: efervescența gloatelor.
Sursa: Scriban | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink