DUMNEATÁ pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 2-a singular. [Gen.-dat. dumitale (scris prescurtat d-tale). – Var.: (înv. și reg.) dumnetá, dumneatále pron. pers.] – Domnia + ta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

DUMNEAVOÁSTRĂ pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 2-a (singular și plural). [Var.: (pop.) dumnevoástră pron. pers.] – Domnia + voastră.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

DUMNEATÁ pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 2-a singular. /domnia + ta
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DUMNEAVOÁSTRĂ pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 2-a (singular și plural). /domnia + voastră
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DUMNEATÁ pron. v. tu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DUMNEAVOÁSTRĂ pron. 1. v. voi. 2. v. tu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dumneatá pr., abr. d-ta, g.-d. dumitále, abr. d-tale
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dumneavoástră pr., abr. dv., dvs. sau d-voastră
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dumneaĭéĭ, dumnealór, dumnealúĭ, dumneasá, dumneatá (mold. dumnetá), dumneavoástră (mold. dumnevoástră), fam. îld. domnia eĭ, lor, luĭ, sa, ta, voastră, formule de politeță îld. ĭa și al eĭ, eĭ și al lor, el și al luĭ, el, ĭa și al săŭ, a sa, tu și al tăŭ, voĭ și al vostru. V. domnie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink