DUDÚIE, dudui, s. f. Domnișoară. [Pr.: -du-ie] – Cf. tc. dudu.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

DUDÚIE ~i f. (folosit și ca termen de adresare) Persoană de sex feminin până la căsătorie; fată; domnișoară. [Art. duduia; G.-D. duduie; Sil. -du-ie] /cf. turc. dudu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DUDÚIE s. v. domnișoară.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dudúie s. f. (sil. -duie), art. dudúia, g.-d. art. dudúii, pl. dudúi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dudúĭe f., pl. uĭ (var. din duducă). Mold. Domnișoară, maĭ ales în gura poporuluĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink