18 definiții pentru dezacord

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZACORD, dezacorduri, s. n. Lipsă de acord, de armonie (între sunete sau, p. ext., între opinii, sentimente, fenomene). – Din fr. désaccord.

DEZACORD, dezacorduri, s. n. Lipsă de acord, de armonie (între sunete sau, p. ext., între opinii, sentimente, fenomene). – Din fr. désaccord.

dezacord sn [At: NEGULICI / S și: (înv) desa~ / Pl: ~uri / E: fr désaccord] 1 Lipsă de înțelegere între oameni Si: discordie, dispută, neînțelegere. 2 Dezaprobare. 3 Lipsă a acordajului unui instrument muzical Si: dezacordaj, dezacordare (1), dezacordat1 (1). 4 Lipsă de armonie în cadrul unei serii de sunete muzicale. 5-6 (Îljv) În ~ (Care este) fără armonie. 7 Lipsă de potrivire Si: discordanță, neconcordanță. 8 (Pex) Contradicție. 9 (Grm) Lipsă de acord în cadrul flexiunii nominale și verbale sau între subiect și predicat Si: (rar) dezacordare (4). 10 (Fiz) Dezacordare (3). modificată

DEZACORD, dezacorduri, s. n. Lipsă de acord, de armonie (între opinii, sentimente, fenomene). V. discordanță. Am găsit în domnia-ta un om în desăvîrșit dezacord cu ceea ce îl înconjură. SADOVEANU, Z. C. 73.

DEZACORD s.n. 1. (Muz.) Lipsă de acord. 2. Neînțelegere. [Cf. fr. désaccord].

DEZACORD s. n. lipsă de acord, de armonie; neînțelegere, diferend, disensiune. ◊ (gram.) lipsa acordului între cuvinte legate prin raporturi de determinare. (< fr. désaccord)

DEZACORD ~uri n. 1) Lipsă de acord (între puncte de vedere, concepții etc.); disensiune; diferend. 2) muz. Lipsă de armonie între sunete. /<fr. désaccord

* 1) dezacórd n., pl. urĭ (fr. désaccord). Lipsă de acord, discordanță. Fig. Discordie, neunire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezacord (desp. de-za-/dez-a-) s. n., pl. dezacorduri

!dezacord (de-za-/dez-a-) s. n., pl. dezacorduri

dezacord s. n. (sil. mf. dez-), pl. dezacorduri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZACORD s. 1. v. nepotrivire. 2. v. neînțelegere.

DEZACORD s. 1. discordanță, discrepanță, disonanță, distonanță, neconcordanță, nepotrivire, stridență. (~ între elementele unui ansamblu.) 2. animozitate, ceartă, conflict, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gîlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zîzanie, (înv. și pop.) price, pricină, sfadă, (pop. și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harță, (înv. și reg.) pricaz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. și Transilv.) poară, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ dintre două persoane.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DEZACORD. Subst. Dezacord, discordanță, neînțelegere, nepotrivire, distonanță, notă falsă, stridență. Discordie, dezbinare, divergență; contradicție, opoziție, incompatibilitate, antagonism; conflict, diferend, vrajbă, vrăjmășie, învrăjbire, zîzanie, dihonie (reg.), animozitate, ceartă, disensiune. Controversă, contrazicere, dispută. Nemulțumire, indignare; dezaprobare, dezavuare (livr.), repudiere, protest. Negare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire. Opoziție, opunere, obiecție, critică, împotrivire, respingere, frondă (fig.), disidență, ostilitate; încontrare (pop.), ciocnire (fig.), înfruntare. Cîrteală (pop.), murmur, plîngere, reclamație. Nonconformism. Oponent, opozant, neconformist, nonconformist. Iconoclast; disident. Mărul discordiei. Adj. Discordant, distonant, nepotrivit, divergent; strident, fals; contrar, contradictoriu, antagonic, antagonist, opus, potrivnic, antitetic. Cîrcotaș (pop. și fam.), certăreț, cîrtitor (pop.); dezbinâtor (rar), învrăjbitor. Condamnabil, reprobabil, blamabil (livr.), criticabil. Nemulțumit, intolerant, neîngăduitor, dezaprobator. Vb. A fi în dezacord, a fi în discordanță, a distona, a nu se potrivi. A fi împotriva, a contrazice, a spune nu, a se încontra (pop.), a fi (a se lua) (în) contra cu cineva, a se împotrivi, a se opune, a fi în conflict. A obiecta, a ridica obiecții, a respinge, a dezaproba, a dezavua (livr.), a repudia, a renega, a refuza; a tăgădui, a abjura, a nega. A critica, a combate, a protesta, a ridica vocea (glasul) împotriva cuiva. A condamna, a reproba, a blama, a anatemiza (rar), a afurisi (bis.), a huli (pop.). A fi nemulțumit, a cîrti (pop.), a murmura. A nu tolera, a nu îngădui, a nu permite. A opune, a dezbina, a învrăjbi, a băga zîzanie. Adv. În dezacord, în discordanță. Împotrivă, în contra; contrar. Fără armonie, fără înțelegere. Ca pisica și cîinele, ca șoarecele cu pisica. V. ceartă, deosebire, împotrivire, negare, opoziție, răzvrătire.

DEZACORD s. n. (cf. fr. désaccord): nepotrivire între predicat și subiect din punctul de vedere al persoanei și al numărului; lipsă de acord între predicat și subiect, ca în exemplele – Ei zice și face; Perele este zemoase. D. este caracteristic vorbirii populare și regionale și trebuie evitat.

Intrare: dezacord
  • silabație: de-za-cord, dez-a-cord info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezacord
  • dezacordul
  • dezacordu‑
plural
  • dezacorduri
  • dezacordurile
genitiv-dativ singular
  • dezacord
  • dezacordului
plural
  • dezacorduri
  • dezacordurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desacord
  • desacordul
  • desacordu‑
plural
  • desacorduri
  • desacordurile
genitiv-dativ singular
  • desacord
  • desacordului
plural
  • desacorduri
  • desacordurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezacord, dezacordurisubstantiv neutru

  • 1. Lipsă de acord, de armonie (între sunete sau, prin extensiune, între opinii, sentimente, fenomene). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
    • format_quote Am găsit în domnia-ta un om în desăvîrșit dezacord cu ceea ce îl înconjură. SADOVEANU, Z. C. 73. DLRLC
    • 1.1. gramatică Lipsa acordului între cuvinte legate prin raporturi de determinare. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.