DESFIGURÁRE, desfigurări, s. f. Faptul de a desfigura; urâțire, pocire, sluțire. – V. desfigura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

DESFIGURÁRE s.f. Acțiunea de a (se) desfigura și rezultatul ei; sluțire. [< desfigura].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DESFIGURÁRE s. deformare, deformație, pocire, schimonoseală, schimonosire, sluțire, strâmbare, urâțire. (~ a feței unei ființe.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

desfiguráre s. f., g.-d. art. desfigurării; pl. desfigurări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink