DESFIGURÁ, desfigurez, vb. I. Tranz. A strica fața, forma, înfățișarea firească a cuiva, urâțind-o; a poci, a sluți. – După fr. défigurer.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A DESFIGURÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A urâți (mai ales la față) printr-o acțiune fizică brutală; a poci. 2) (realități, fapte etc.) A prezenta denaturat, fals. /<fr. défigurer
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESFIGURÁ vb. I. tr. A poci, a urâți, a sluți (figura, fața cuiva). [Cf. fr. défigurer].
Sursa: DN |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESFIGURÁ vb. tr. a poci, a urâți, a sluți (figura, fața cuiva). (după fr. défigurer)
Sursa: MDN |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESFIGURÁ vb. a (se) deforma, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) sluți, a (se) strâmba, a (se) urâți, (pop. și fam.) a (se) scălâmbăia, a (se) scofâlci, (pop.) a (se) hâzi, (Mold. și Bucov.) a (se) șonți, (înv.) a (se) grozăvi. (S-a ~ în urma accidentului.)
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
desfigurá vb., ind. prez. 1 sg. desfiguréz, 3 sg. și pl. desfigureáză
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
desfiguréz v. tr. (fr. défigurer). Deformez, stric figura, urîțesc. Fig. Alterez, falsific: a desfigura istoria.
Sursa: Scriban |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A DESFIGURA ÎN BĂTAIE a aranja mutra cuiva, a boți mutra (cuiva), a pavoaza, a rașcheta, a șifona mutra (cuiva).
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink