opțiuni
  • info

6 definiții pentru descumpănit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCUMPĂNIT, -Ă, descumpăniți, -te, adj. Care și-a pierdut, și-a zdruncinat echilibrul sufletesc; dezorientat, dezechilibrat. – V. descumpăni.

DESCUMPĂNIT, -Ă, descumpăniți, -te, adj. Care și-a pierdut, și-a zdruncinat echilibrul sufletesc; dezorientat, dezechilibrat. – V. descumpăni.

descumpănit1 sns [At: DA ms / E: descumpăni] Dezorientare.

descumpănit2, ~ă a [At: GĂLAN, Z. R. 211 / Pl: ~iți, ~e / E: descumpăni] Care și-a pierdut echilibrul sufletesc Si: dezechilibrat.

DESCUMPĂNIT, -Ă, descumpăniți, -te, adj. Care și-a pierdut echilibrul sufletesc; dezorientat, dezechilibrat.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESCUMPĂNIT adj. 1. v. dezorientat. 2. v. zăpăcit.

DESCUMPĂNIT adj. 1. derutat, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit, (livr.) deconcertat, (înv. și fam.) sastisit. (A rămas ~.) 2. aiurit, buimac, buimăcit, derutat, dezorientat, năuc, năucit, zăpăcit, (Olt.) zăbăuc, (Mold.) zălud, (fig.) împrăștiat. (Ce om ~!)

Intrare: descumpănit
descumpănit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descumpănit
  • descumpănitul
  • descumpănitu‑
  • descumpănită
  • descumpănita
plural
  • descumpăniți
  • descumpăniții
  • descumpănite
  • descumpănitele
genitiv-dativ singular
  • descumpănit
  • descumpănitului
  • descumpănite
  • descumpănitei
plural
  • descumpăniți
  • descumpăniților
  • descumpănite
  • descumpănitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descumpănit, descumpănităadjectiv

etimologie:
  • vezi descumpăni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.