11 definiții pentru deficient (adj.)
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEFICIENT, -Ă, deficienți, -te, adj. Care are o insuficiență organică sau mintală. ♦ Care produce mai puțin decât trebuie, decât e planificat. ♦ (Substantivat) Persoană lipsită de anumite facultăți fizice sau psihice. Un deficient mintal. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. déficient.
DEFICIENT, -Ă, deficienți, -te, adj. Care are o insuficiență organică sau mintală. ♦ Care produce mai puțin decât trebuie, decât e planificat. ♦ (Substantivat) Persoană lipsită de anumite facultăți fizice sau psihice. Un deficient mintal. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. déficient.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
deficient, ~ă [At: LM / Pl: ~nți, ~e / E: fr déficient] 1 a Cu lipsuri. 2 a Cu greșeli. 3 a Cu defecte. 4 a (Mat; îs) Număr ~ Număr pentru care suma divizorilor săi e mai mică decât el însuși. 5 a Care este în deficit. 6 a Care produce mai puțin decât trebuie, lucrând în pagubă. 7-10 smf, a (Persoană) lipsită de anumite calități (fizice sau) psihice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFICIENT, -Ă, deficienți, -te, adj. Care este în deficit, care dă sau produce mai puțin decît trebuie, decît e planificat. Producție deficientă. ♦ (Med.; substantivat) Persoană lipsită de anumite facultăți fizice sau psihice. Un deficient mintal. – Pronunțat: -ci-ent.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFICIENT, -Ă adj. Care este în deficit, în pierdere, în pagubă; care produce mai puțin decît trebuie. // s.m. și f. Persoană cu unele defecte fizice sau psihice. [Pron. -ci-ent. / < fr. déficient, it. deficiente].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFICIENT, -Ă I. adj. în deficit; care produce mai puțin decât trebuie. II. s. m. f. cel care prezintă o insuficiență mintală, motrice sau senzorială. (< fr. déficient, lat. deficiens)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DEFICIENT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care vădește deficiențe (organice sau mintale); cu deficiențe. Organism ~. Inteligență ~tă. 2) Care se caracterizează prin deficit; cu deficit. Recoltă ~tă. [Sil. -ci-ent] /<fr. déficient
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*deficiént, -ă adj. (lat. déficiens, -éntis. V. eficient). Căruĭa-ĭ lipsește ceva: deficient mental (prost). V. nevoĭaș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
deficient (desp. -ci-ent) adj. m., pl. deficienți; f. deficientă, pl. deficiente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
deficient (-ci-ent) adj. m., pl. deficienți; f. deficientă, pl. deficiente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
deficient adj. m. (sil. -ci-ent), pl. deficienți; f. sg. deficientă, pl. deficiente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEFICIENT adj. v. defectuos.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ci-ent
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
deficient, deficientăadjectiv
- 1. Care are o insuficiență organică sau mintală. DEX '09 DEX '98sinonime: defectuos
- 1.1. Care produce mai puțin decât trebuie, decât e planificat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Producție deficientă. DLRLC
-
-
etimologie:
- déficient DEX '09 DEX '98 DN