opțiuni
  • info
O definiție pentru cărunțare

Explicative DEX

CĂRUNȚA vb. I. v. încărunți.

Intrare: cărunțare
cărunțare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărunțare
  • cărunțarea
plural
  • cărunțări
  • cărunțările
genitiv-dativ singular
  • cărunțări
  • cărunțării
plural
  • cărunțări
  • cărunțărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încărunți, încărunțescverb

  • 1. (Despre păr) A începe să albească; a deveni cărunt; (despre persoane) a începe să albească la păr. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: albi cărunți suri însuri
    • format_quote Începe a se săpa o cută pe față, prinde a încărunți părul, tremură o mînă. SADOVEANU, E. 143. DLRLC
    • format_quote poetic Ceriul încărunți de nouri, vîntul începu a geme. EMINESCU, N. 10. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Grijile l-au încărunțit înainte de vreme. DLRLC
etimologie:
  • În + cărunt DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.