6 definiții pentru copolimer
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COPOLIMER, copolimeri, s. m. (Chim.) Polimer mixt, rezultat din unirea moleculelor a doi compuși diferiți. – Din fr. copolymère.
COPOLIMER, copolimeri, s. m. (Chim.) Polimer mixt, rezultat din unirea moleculelor a doi compuși diferiți. – Din fr. copolymère.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
copolimer sm [At: DN3 / Pl: ~i / E: fr copolymère] (Chm) Polimer mixt, rezultat din unirea moleculelor a doi compuși diferiți.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COPOLIMER s.m. Polimer mixt, rezultat din unirea moleculelor a doi compuși diferiți. [< fr. copolymère].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COPOLIMER s. m. produs macromolecular din unirea moleculelor a doi compuși diferiți. (< fr. copolymère)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
copolimer s. m. (chim.) Polimer mixt rezultat din unirea moleculelor a doi componenți diferiți ◊ „În Uniunea Sovietică s-a realizat un nou produs care constituie un concurent pentru aliajul de metal: copolimerul cu compoziție «AT».” I.B. 28 II 63 p. 3 (din fr. copolymère, engl. copolymer, rus. kopolimer; PR 1960; DC, DTP; DN3, DEX-S)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
copolimer s. m., pl. copolimeri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
copolimer, copolimerisubstantiv masculin
- 1. Polimer mixt, rezultat din unirea moleculelor a doi compuși diferiți. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- copolymère MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.