container sn [At: DN³ / V: ~tei~ / Pl: ~e / E: eg container] 1 Ambalaj în formă de rame, lăzi etc. care servește la transportul materialelor sau al produselor. 2 Recipient destinat încărcăturii utile a unei rachete.

CONTAINER s.n. Ambalaj de dimensiuni standardizate, folosit la transportul diferitelor mărfuri în vagoanele de cale ferată; cutie specială în care sunt puse aparate, instrumente etc. în rachetele cosmice. [Pron. -tai-, scris și conteiner. / < engl., fr. container].

CONTAINER s. n. 1. ambalaj metalic cu forme și dimensiuni standardizate, astfel încât să cuprindă un număr exact de obiecte sau cantități anumite de materiale, pentru transport. 2. cutie specială în care sunt puse aparate, instrumente etc. în rachetele cosmice. (< engl. container)

conteiner sn vz container

CONTEINER s.n. v. container.

CONTEINER ~e n. 1) Cutie sau ladă de dimensiuni standardizate, folosită pentru transportul de mărfuri sau materiale. 2) Recipient destinat încărcăturii utile a unei rachete. [Sil. -tei-] /<engl. container

!container [er pron. ăr] (desp. -tai-) s. n., pl. containere

!container (-tai-) s. n., pl. containere

conteiner s. n. (sil. -tei-), pl. conteinere

CONTAINER recipient de regulă etanșeizat, conținând diverse aparate, materiale sau rezerve de supraviețuire, dispuse în așa fel încât factorii zborului (vibrații, trepidații, suprasarcini etc.) să le afecteze cât mai puțin.