CONJECTURÁ, conjecturez, vb. I. Tranz. A judeca după aparențe, a face o conjectură. – Din fr. conjecturer.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

CONJECTURÁ vb. I. tr. A judeca după aparență, a face o conjectură. / < fr. conjecturer].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONJECTURÁ vb. tr. a judeca după aparență, prin conjectură. (< fr. conjecturer)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

conjecturá vb., ind. prez. 1 sg. conjecturéz, 3 sg. și pl. conjectureáză
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

conjecturéz v. tr. (lat. conjecturare). Presupun, bănuĭesc.
Sursa: Scriban | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink