CONJECTÚRĂ, conjecturi, s. f. Părere bazată pe ipoteze sau pe presupuneri; prezumție, supoziție. – Din fr. conjecture, lat. conjectura.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

CONJECTÚRĂ ~i f. livr. 1) Opinie fondată numai pe aparențe; prezumție. 2) rar Restabilire ipotetică a unui text neciteț. /<fr. conjecture, lat. conjectura
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONJECTÚRĂ s.f. Prezumție, supoziție, părere întemeiată pe presupuneri, pe probabilități, pe aparențe. [< fr. conjecture].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONJECTÚRĂ s. f. simplă supoziție, care nu a primit încă nici o confirmare; ipoteză, presupunere. (< fr. conjecture, lat. coniectura)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONJECTÚRĂ s. v. ipoteză, presupunere, prezumție, supoziție.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

conjectúră (supoziție, ipoteză) s. f., g.-d. art. conjectúrii; pl. conjectúri
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

conjectúră f., pl. ĭ (lat. conjectura, d. conjícere, a arunca împreună, a combina, a bănui. V. trec, obĭect, injecțiune). Banuĭală [!], presupunere.
Sursa: Scriban | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink