2 definiții pentru confecționer (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
confecționer, ~ă smf, a [At: DEX2 / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr confectionneur] 1-2 (Muncitor) care lucrează confecții (2).
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
confecționer adj. m., s. m. (sil. -ți-o-), pl. confecționeri; f. sg. confecționeră, pl. confecționere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: confecționer (adj.)
confecționer1 (adj.) adjectiv
- silabație: -ți-o-ner
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
confecționer, confecționerisubstantiv masculin confecționeră, confecționeresubstantiv feminin confecționer, confecționerăadjectiv
- 1. (Muncitor) care lucrează confecții. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
- 2. Muncitor specializat în confecționarea unor piese. MDN '00
etimologie:
- confectionneur MDA2 DEX '09 DEX '98 DN