COMPLICÁ, complíc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) încurca; a (se) agrava, a (se) înrăutăți. – Din fr. compliquer.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A COMPLICÁ complíc tranz. A face să se complice. /<fr. compliquer
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE COMPLICÁ se complícă intranz. (despre stări de lucruri, situații) A deveni mai dificil, mai grav; a se înrăutăți; a se înăspri; a se agrava. /<fr. compliquer
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPLICÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) încurca, a(-și) provoca complicații, încurcături. ♦ A face, a deveni complicat. 2. refl. A se agrava, a se înrăutăți. [P.i. complíc. / < fr. compliquer, cf. it., lat. complicare].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPLICÁ vb. tr., refl. a (se) încurca, a (se) agrava, a (se) înrăutăți. (< fr. compliquer, lat. complicare)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPLICÁ vb. a (se) încâlci, a (se) încurca. (Lucrurile s-au ~.)
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A (se) complica ≠ a (se) simplifica
Sursa: Antonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

complicá vb., ind. prez. 1 sg. complíc, 3 sg. și pl. complícă
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

complíc, a -á v. tr. (lat. cómplico, -áre, fr. compliquer. V. plec, a-plic, re-plic). Încurc: a complica o afacere.
Sursa: Scriban | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink