8 definiții pentru comis (confiscare)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comis6 sn [At: DN3 / Pl: ? / E: fr commis] 1 Confiscare a bunurilor unui vasal. 3 Confiscare a mărfurilor prohibite sau introduse prin fraudă.

COMIS s.n. Confiscare a bunurilor unui vasal. ♦ Confiscare a unor mărfuri prohibite sau introduse prin fraudă. [Pl. -suri. / < fr. commis, cf. commettre – a comite].

COMIS s. n. confiscare de bunuri. (< fr. commis)

COMIS s.m. (Mold., ȚR) Boier însărcinat cu îngrijirea grajdurilor domnești. A: Comisul cel mare. PSEUDO-COSTIN, 3r. Manolachie Hrisoverghi comisul. NCL II. 292; cf. URECHE. B: Golescul, marele comis. R. GRECEANU. Vintilă comisul. LET. ȚR, 29r; cf. LET. ȚR, 35v. Etimologie: sl. komisŭ. Vezi și comisoaie, comișel.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

comis2 (confiscare de bunuri) s. n., pl. comisuri

comis2 (confiscare de bunuri) s. n., pl. comisuri

comis (confiscare de bunuri) s. n., pl. comisuri

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

comis1 s.n. (reg.) pâine cazonă din armata austro-ungară; prefont.

Intrare: comis (confiscare)
comis3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comis
  • comisul
  • comisu‑
plural
  • comisuri
  • comisurile
genitiv-dativ singular
  • comis
  • comisului
plural
  • comisuri
  • comisurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

comis, comisurisubstantiv neutru

  • 1. Confiscare a bunurilor unui vasal. DN
    • 1.1. Confiscare a unor mărfuri prohibite sau introduse prin fraudă. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.