5 definiții pentru ciugulit
Explicative DEX
ciugulit1 sn [At: POLIZU / Pl: ~uri / E: ciuguli] 1-11 Ciuguleală (1-11).
ciugulit2, ~ă a [At: JIPESCU, O. 60 / Pl: ~iți / E: ciuguli] 1 Ciupit de ici, de colo. 2 Mâncat prin apucare cu ciocul. 3 (D. mâncăruri) Din care s-a mâncat câte puțin, de ici, de colo. 4 Adunat cu vârful degetelor. 5 Care are urme. 6 (Nob) Ascuțit prost. 7 (D. idei) Înregistrat vag și rar. 8 (Mol; d. persoane; fig) Căruia i se spun vorbe dulci (10). 9 (Mol; d. persoane; fig) Sărutat. 10 (Nob) Certat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIUGULIT, -Ă, ciuguliți, -te, adj. (Rar, despre oameni) Ciupit. (Substantivat) Vă-ntîlnirăți cu... unul ciupit de vărsat?...- Da, da, cu ăla ciugulitul ne-am întîlnit. VISSARION, B. 306.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cĭugulít, -ă adj. Olt. Cĭupit. Cĭugulit de bubat, cĭupit de vărsat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ciuciulit4, ~ă a vz ciugulit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
ciugulit, ciugulităadjectiv
- 1. Despre oameni: ciupit. DLRLCsinonime: ciupit
- Vă-ntîlnirăți cu... unul ciupit de vărsat?... – Da, da, cu ăla ciugulitul ne-am întîlnit. VISSARION, B. 306. DLRLC
-
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.