O definiție pentru ciocotit
Arhaisme și regionalisme
ciocoti, ciocotesc, vb. IV (reg.) 1. (despre păsări) a ciuguli. 2. (despre animale) a paște pe câmp. 3. (despre oameni) a mânca cu zgomot, a ciofăi. 4. a lucra un lemn din topor, a ciopli.
Intrare: ciocotit
ciocotit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)