cicea² ain [At: MARIAN, NA. 340/20 / E: ucr чича, mg csecse cf gigea] Frumos.

cicea¹ av [At: COD. VOR. 117/2 / E: ml eccu -hic -ce] (Înv) 1 Aici. 2 (Îlc) De ~ De aceea. 3 (Pop; îlav) ~ așa? Oare ?

cice sf [At: CV, 1950, nr. 3, 56 / Pl: cici / E: nct] (Reg) 1 Colind. 2 Sorcovă.

acíce și acícea adv. (lat. eccu-hicce. V. coace). Vechi. Aci. – Și cice, cicea (care provine din de aice devenit decice și despărțit apoĭ în de cice).

cíce și cícea, V. acice.

cicea adj. invar. – Drăguț, bun. – Var. cicio, interj. (Se folosește pentru a chema porcii). Creație expresivă infantilă, cf. gigea. Nu este probabilă der. din rut. čiča, propusă de DAR. – Der. cicili, vb. (a dichisi, a împodobi, a îmfrumuseța), pe care Tiktin îl pune în legătură cu pol. czysćić „a lustrui” (cf. Graur, BL, IV, 91), cf. giugiuli.

cice(a) adv. (înv.) aici.

cicea adv. invar. (reg.; în graiul copiilor) drăguț, frumos, gigea.