26 de definiții pentru chehaia

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHEHAIA, chehaiele, s. f. 1. (Înv. și reg.) Șef al pădurarilor. 2. (Înv.) Slujbaș vamal; șef de poștă. 3. (Înv.) Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora. 4. (Înv.) Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană. [Var.: chehaie, chihaie s. f.] – Din tc. kehaya.

chehaia sf [At: (a. 1658) MAG. IST. II, 183/21 / V: ~ie, chih~, chihaie, chihaiu / P: che-ha-ia / Pl: ~hăi / E: tc kehaya, kyaya] (Înv) 1 Intendent al vizirului sau al pașei, însărcinat cu inspecția curții sale. 2 Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană Si: capuchehaia. 3-4 Subofițer (uneori) locotenent al căpitanului. 5-6 (Cu înțeles neprecizat, probabil) Funcționar vamal sau șef de poștă. 7 Primar. 8-9 Vornic sau vătășel al primăriei. 10 (Mol) Șef al pădurarilor. 11 (Îc) (Capu)-beiu sau -beg Locțiitor al Marelui vizir, însărcinat mai ales cu afacerile interne și militare. 12 (Îae) Comandant al general al oștii turcești pornită împotriva revoluționarilor din 1821. 13 (Îc) ~-chiatib Secretar al ministrului de interne.

CHEHAIA, chehaiele, s. f. 1. (Reg.) Șef al pădurarilor. 2. (Înv.) Slujbaș vamal; șef de poștă. 3. (Înv.) Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora. 4. (Înv.) Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta otomană. [Var.: chehaie, chihaie s. f.] – Din tc. kehaya.

CHEHAIA, chehaiele, s. f. (Învechit) 1. Slujbaș vamal; șef de poștă. Iordache Pruncu, chehaiaua, îmi adusese podorojna și iată-mă iar pe drum. GHICA, S. 246. 2. Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora. Acest guvernor general pornește pe Cara-Mustafa, chehaiaua sa, cu un corp de 10000 de turci... să ocupe Bucureștii. GHICAȘ.109. 3. Reprezentant al domnilor romîni pe lîngă Poarta otomană. V. capuchehaie.

CHEHAIA, chehaiele, s. f. (Înv.) 1. Slujbaș vamal; șef de poștă. 2. Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora. 3. Reprezentant al domnilor romîni pe lîngă Poarta otomană. – Tc. kehaya.

CHEHAIA ~iele f. înv. 1) Slujbaș la vamă sau la poștă. 2) Persoană care administra curtea unui vizir sau a unui pașă. 3) Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană. /<turc. kehaya

CHEHAIA s.f. 1. (Mold., ȚR) Intendent al vizirului sau al unui pașă. A: Cu știrea chehaiei vizirului. M. COSTIN. Au chemat Suleiman chihaiaua vezirului. PSEUDO-COSTIN, 18v. S-au schimbai trei veziri și șepte chihaiele. NECULCE. Făcînd si chehaia pe Ibraim-Aga. IM 1754, 2r; cf. M. COSTIN; AXINTE URICARIUL; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Abdulah-pașa, ce atuncea fusese chehaia. ANON. CANTAC. Ajungînd chehaia vizirului, l-au mazilit pe Antonie-Vodă Ruset. R. GRECEANU; cf. ANON. CANTAC.; IM 1730, 3v, 4r. 2. (Mold.) Subofițer. Să ieie de tot polcovnicul cîte o sută de ruble... si de chihai si de stegar cîte zece. NECULCE. Variante: chehaie (M. COSTIN; R. GRECEANU), chiaie (M. COSTIN), chihai s. m. (NECULCE). Etimologie: tc. kehaya.

chehaià (chihaià) m. intendentul vizirului, al unui pașă și în special agentul, de afaceri al Domnilor, numit capu-chehaia: dacă se ducea colo la Pașa, Chihaia îl poftia, ciubucul să-și bea și cafea îi da Bimbașii Sava POP. [Turc. KEHAYÁ, lit. stăpânul casei].

CHEHAIE s. f. v. chehaia.

CHIHAIE s. f. v. chehaia.

cheháĭ și (maĭ noŭ) chiháĭ m., și chehaĭá și (maĭ noŭ) chihaĭá f., pl. ĭele (turc. kehaya și kĭaĭa, d. pers. kethuda, stăpînu caseĭ [ket, casă, și huda, stăpîn]. Vechĭ. Intendentu unuĭ vizir saŭ al unuĭ pașă. Capuchehaĭ. Ceauș, șef peste zece soldațĭ (Bălc. Chehaĭa-beĭ, al doilea comandant al ĭenicerilor. Comandantu general al oștiĭ turceștĭ pornite contra zavergiilor la 1821. Azĭ. Mold. Chiháĭe (f., ca slugă, pl. ăĭ). Șef de pădurarĭ. Pin Pt. și cheĭá (f.), intendent la vie.

chiháĭ m., chiháĭe și chihaĭá f., V. chehaĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!chehaia (înv.) s. f., art. chehaiaua, g.-d. art. chehaialei; pl. chehaiale

chehaia / chehaie (reg., înv.) s. f., art. chehaiaua / chehaia, g.-d. art. chehaialei / chehaiei; pl. chehaiale / chehăi, art. chehaialele / chehăile

chehaia / chehaie s.f., art. chehaiaua / chehaia, g.-d. art. chehaielei / chehaiei; pl. chehaiele / chehăi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chehaia (-ăi), s. m.1. Majordom al marelui vizir sau al unui demnitar turc. – 2. Agent al domnitorilor romîni la Constantinopol (mai curent, capuchehaia). – 3. În vechea organizare militară, locțiitor, ajutor de căpitan. – 4. Pădurar. – 5. În satele turcești, magistrat municipal, primar. – Var. chihaia, chihaie. Mr. chihăe, megl. chiaia. Tc. kahya, kehaya „majordom” (Șeineanu, II, 35; Lokotsch 1123); cf. ngr. ϰεχαγιᾶς, bg. kechaja.

Intrare: chehaia
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chehaia
  • chehaiaua
plural
  • chehaiale
  • chehaialele
genitiv-dativ singular
  • chehaiale
  • chehaialei
plural
  • chehaiale
  • chehaialelor
vocativ singular
  • chehaia
plural
  • chehaialelor
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chehaie
  • chehaia
plural
  • chehăi
  • chehăile
genitiv-dativ singular
  • chehăi
  • chehăii
plural
  • chehăi
  • chehăilor
vocativ singular
  • chehaie
  • chehaio
plural
  • chehăilor
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chihaie
  • chihaia
plural
  • chihăi
  • chihăile
genitiv-dativ singular
  • chihăi
  • chihăii
plural
  • chihăi
  • chihăilor
vocativ singular
  • chihaie
  • chihaio
plural
  • chihăilor
chiaia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chihaia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chehaia, chehaialesubstantiv feminin

  • 1. învechit regional Șef al pădurarilor. DEX '09 DEX '98
  • 2. învechit Slujbaș vamal; șef de poștă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Iordache Pruncu, chehaiaua, îmi adusese podorojna și iată-mă iar pe drum. GHICA, S. 246. DLRLC
  • 3. învechit Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Acest guvernor general pornește pe Cara-Mustafa, chehaiaua sa, cu un corp de 10000 de turci... să ocupe Bucureștii. GHICA, S.109. DLRLC
  • 4. învechit Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană. DEX '09 DLRLC
    sinonime: capuchehaia
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.