CARTARE, cartări, s. f. 1. Acțiunea de a carta și rezultatul ei. 2. Urmărire pe teren și transpunere, prin semne și prin culori convenționale, pe hărți topografice, a răspândirii și a caracterelor diferitelor elemente din natură (roci, formațiuni geologice, ape, soluri, animale etc.). – V. carta.

cartare sf [At: DEX² / Pl: ~tări / E: carta] 1 Grupare a scrisorilor (la poștă) după adresele destinatarilor Si: cartat¹ (1). 2 Urmărire pe teren și transpunere, prin semne și prin culori convenționale, pe hărți topografice, a diferitelor elemente din natură (roci, formațiuni geologice, ape, soluri, animale etc.) Si: cartat¹ (2).

CARTARE, cartări, s. f. 1. Acțiunea de a carta și rezultatul ei. 2. Urmărire pe teren și transpunere, prin semne și prin culori convenționale, pe hărți topografice, a răspândirii și a caracterelor diferitelor elemente din natură (roci, formațiuni geologice, ape, soluri, animale etc.) – V. carta.

CARTARE, cartări, s. f. Acțiunea de a carta; clasare a scrisorilor după adresă. Lucrează la serviciul de cartare.

CARTARE, cartări, s. f. Acțiunea de a carta.

CARTARE s.f. Acțiunea de a carta și rezultatul ei; (spec.) serviciu poștal unde se cartează scrisori. [< carta].

cartare s. f., g.-d. art. cartării; pl. cartări

cartare s. f., g.-d. art. cartării; pl. cartări

cartare s. f., g.-d. art. cartării; pl. cartări

CARTARE (< carta) s. f.1. Totalitatea operațiunilor de urmărire și delimitare în teren și de transpunere, prin semne și culori convenționale, pe hărți topografice sau fotograme a răspândirii și a caracterelor diferitelor elemente din natură (roci și formațiuni geologice, forme de relief, ape subterane, soluri, plante, animale etc.). 2. Operație de repartizare, grupare (la poștă) a scrisorilor după adresele destinatarilor. ♦ Cartarea vagoanelor = distribuirea vagoanelor în depou sau într-un atelier de cale ferată, gruparea lor pe liniile de descărcare și trecerea lor într-o schemă pentru a fi identificate rapid.