CALÍN, -Ă, calini, -e, adj. (Rar; despre oameni) Căruia îi place să alinte sau să fie alintat; (despre manifestările oamenilor) dezmierdător, drăgăstos. ♦ Măgulitor, lingușitor; ipocrit. – Din fr. câlin.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CALÍN ~ă (~i, ~e) Care (se) alintă; mângâietor; dezmierdător. /<fr. câlin
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CALÍN, -Ă adj. Care se alintă; alintat. ♦ Lingușitor. [< fr. câlin].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CALÍN, -Ă adj. care se alintă; alintat. ◊ tandru; mângâietor. (< fr. câlin)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

calín adj. m., pl. calíni; f. sg. calínă, pl. calíne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink