C s. m. invar. A cincea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană semioclusivă prepalatală surdă (2) în grupurile ce, ci, oclusivă palatală (2) surdă în grupurile che, chi și oclusivă velară surdă în celelalte poziții). [Pr.: ce].
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
C s. m. invar. A patra[1] literă a alfabetului, numită „ce”, și sunetul corespunzător.
Sursa: DLRM |
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comentariu: [1]Numerotarea din DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”). -
gall
c1 (literă) [cit. ce / ci] s. m. / s. n., pl. c / c-uri
Sursa: DOOM 2 |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
c2 (sunet) [cit. cî] s. m., pl. c
Sursa: DOOM 2 |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
C, c s. m. invar. [cit. ce]
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
c m. A treĭa literă a alfabetuluĭ latin. O cifră romană care înseamnă „100”. – Litera c la Romanĭ se pronunța numaĭ k, precum, kinghere (nu cingere, ca pe rom. încingere). Pe la sfîrșitu imperĭuluĭ roman, a´nceput să se pronunțe c înainte de e și i, corelativ cu g.
Sursa: Scriban |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
C s. m. invar. 1. A cincea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (semiclusivă prepalatală surdă în grupurile ce, ci, oclusivă palatală în grupurile che, chi și oclusivă velară surdă în celelalte poziții). 2. (MUZ.) a) Notație literală pentru sunetul do; b) Semn de măsură de 4 timpi și, respectiv (în forma ¢), de 2 timpi. 3. Cifră romană cu valoarea de 100. 4. (METR.) Simbol pentru coulumb. 5. Simbol chimic pentru carbon. 6. (MAT.) Simbol pentru mulțimea numerelor complexe. 7. (INFORM.) Limbaj de programare situat între limbajele de asamblare și limbajele de nivel înalt, orientate către aplicație.
Sursa: DE |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ºC (METR.) Simbol pentru gradul Celsius.
Sursa: DE |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
c 1. (METR.) Simbol pentru elementul de compunere centi-. 2. (FIZ.) Simbol pentru viteza luminii.
Sursa: DE |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
C ora începerii lansării sau debarcării desantului aerian.
Sursa: GTA |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
c 1. Numele celui de al treilea sunet al gamei* în nomenclatura alfabetică provenită de la latini prin intermediul teoreticienilor din evul mediu. Începând de la Zarlino, ionianul (v. mod) cu fundamentala C este primul mod; C devine punctul de referință al sistemului (II, 3), tonal și de construire a cercului cvintelor*. În teoriile muzicale anglo-germanice actuale, c este echivalenul lui do*. Popoarele romanice au înlocuit în solmizație* literele prin silabe (C = do). 2. Forma actualei chei* de do, care provine din forma literei C; folosită de la Guido d’Arezzo încoace pentru litera ¢, indica locul notei do pe portativ. 3. Semn de măsură: c indică măsura 4/4; ¢ măsura alla breve*. Forma lor seamănă doar întâmplător cu litera C; ea provine de la semicercul cu care se însemna tempus imperfectum în notația (III, 1) proporțională (v. și musica misurata). 4. Abrevieri: cantus*; cent*; con*; continuo*; capo (v. da capo). V. acord; tonalitate; cifraj; breve (brevis); major; minor.
Sursa: DTM |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
C (Scris cu majusculă) Simbol matematic pentru numărul 100, în sistemul roman de scriere a numerelor.
Sursa: Neoficial |
Adăugată de
ivascu
| Semnalează o greșeală
| Permalink