CĂPȘÚNĂ ~e f. Fructul căpșunului. [G.-D. căpșunei] /cap + suf. ~uș + suf. ~ună
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

!căpșúnă (fruct) s. f., g.-d. art. căpșúnii/căpșúnei; pl. căpșúni/căpșúne
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de nsho_ci | Semnalează o greșeală | Permalink

căpșúnă (fruct) s.f., g.d. art. căpșúnei; pl. căpșúne
Sursa: DOOM (1982) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

căpșúnă (fruct) s. f., g.-d. art. căpșúnei; pl. căpșúne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

căpșúnă f., pl. e, în est și căpușună, pl. e (augm. d. căpușă orĭ d. lat. capĭtium, glugă care acoperea și peptu, de unde și it. cavezzone, sp. cabezon, căpăstru. Căpușună însemna la´nceput „căpățînă”, pin [!] aluz. la mărimea căpșunelor față de fragĭ. V. căpăstru. Cp. cu mincĭună, pășune). Fructu căpșunuluĭ, un fel de fragă maĭ mare. A mînca frunzele în doru căpșunelor, a te mulțămi [!] cu maĭ puțin în lipsa lucruluĭ dorit.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink