căcát (excrement) s. m. / (fleac) s. n., pl. căcáți / căcáturi
Sursa: DOOM 2 | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂCÁT s. v. excrement, fecale.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂCÁT, căcáți, s. m. Excrement, fecale. (din lat. cacatus; cf. căca)
Sursa: DER | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

căcát (căcáți), s. m. – Rahat, excrement. Lat. cacatus, cf. căca. – Der. căcățiș, s. n. (fleac, nimic).
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

căcát (vest) și cîcat (est) m. (d. cac). Triv. Excrement de om, de animal carnivor, de maĭmuță orĭ de insecte: căcațĭ de muscă pe geamurĭ. S. n. pl. urĭ. Fleacurĭ, lucrurĭ fără valoare. V. baligă și găinaț.
Sursa: Scriban | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

a (se) face de baftă / de basm / (eufem.) de cacao / de căcat (vulg.) expr. a (se) compromite; a se face de râs.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a mânca căcat expr. (obs.) a minți.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

căcat, căcați I s. m. (vulg.) 1. materii fecale. 2. persoană cu o conduită abominabilă. II. s. n. pl. căcaturi 1. fleacuri; lucruri de calitate inferioară. III interj. ei, aș!
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink