2 definiții pentru căcăder

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

CĂCĂDER, căcăderi, s. m. (Var.) Cacadîr. (cf. cacadîr)

căcăder (-ri), s. m. – Măceș. – Var. căcăjder, caca(j)der, căcî(j)der. Ngr. ϰουϰουδέρος „plin de semințe”, de la ϰούϰουδον „boabă” (Cihac, II, 64). – Der. căcădușe, s. f. (fruct de măceș).

Intrare: căcăder
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căcăder
  • căcăderul
  • căcăderu‑
plural
  • căcăderi
  • căcăderii
genitiv-dativ singular
  • căcăder
  • căcăderului
plural
  • căcăderi
  • căcăderilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)