15 definiții pentru bui
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUI, buiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. sb. bujati.
bui2 [At: N. IONESCU / Pzi: ? / E: srb bujati] 1 vi (D. apă) A țâșni cu putere Si: a năvăli. 2 vi (D. ființe) A năvăli. 3 vr (D. vite) A se provoca la luptă boncănind.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bui1 s [At: DA ms / Pl: nct / E: nct] (Iuz) 1 Băutură care se dă copiilor. 2 (Spc) Împărtășanie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bui vb. IV. (reg.) 1 intr. (despre apă) A țîșni, a veni cu furie, a izbucni, a năvăli. 2 intr. (despre oameni) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. 3 refl. (despre vite) A se provoca la luptă boncăind. • prez.ind. -iesc. /cf. srb. bujati.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BUI, buiesc, vb. IV. Intranz. A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. scr. bujati.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BUI, buiesc, vb. IV. Intranz. 1. A chema, a da semnale prin strigăte, sunînd din corn etc. ♦ A răsuna, a vui. 2. A urca (la deal). 3. A da năvală. – Comp. sb. bujati.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BUI vb. (ȚR) A scoate mugete sau răgete puternice, mai ales cînd se luptă (despre vite mari). Cînd va veni un dobitoc buindu-se spre altul, … nice o leage să n-aibă cela cu boul. ÎNDREPTAREA LEGII. Cînd vor paște niște vite striine împreună la un loc și va înceape una dentr-însele a se bui ca să întărite pe vreuna să se lupte. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: scr. bujati. Cf. boncăi. verb
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de dante
- acțiuni
boi2 v vz bui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
buĭésc V. năboĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiesc, 3 sg. buiește, imperf. 1 buiam; conj. prez. 1 sg. să buiesc, 3 să buiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiesc, imperf. 3 sg. buia; conj. prez. 3 să buiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiesc, imperf. 3 sg. buia; conj. prez. 3 sg. și pl. buiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BUI vb. v. erupe, irupe, izbucni, năvăli, răbufni, țâșni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bui vb. v. ERUPE. IRUPE. IZBUCNI. NĂVĂLI. RĂBUFNI. ȚÎȘNI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bui (-uesc, -it) vb. – A năvăli, a se repezi, a da buzna. Sl. buiti sę, bujǫ sę pe care dicționarele îl traduc prin „in deliciis vivere”, dar al cărui sens pare a fi fost „sese (in deliciis) praecipitare”, cf. sb., cr. bujati „a fi furios”, pol. bujać „a-și ieși din fire” rom. buiac. Înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|