11 definiții pentru bugeac
din care- explicative (9)
- morfologice (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bugeac1 sn [At: H XIV, 348 / V: -ag1, buceag / E: tc buğak] 1 (Reg) Peninsulă. 2 Partea estică a Basarabiei, unde erau așezați tătarii. 3 (Îe) A pus-o Ia ~ A furat-o. 4 Dans țărănesc nedefinit mai îndeaproape. 5 Melodie după care se execută bugeacul (4)
bugeac2 sn [At: DDRF / Pl: ? / E: ns cf bg бунчак] Colibă pentru adăpostirea bovinelor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bugeac1 s.n. 1 (reg.) Peninsulă. 2 (și nm. pr.) Partea de sud a Basarabiei unde erau așezați tătarii. În Bugeac Gruie-au intrat (ALECS.). 3 Expr. (reg.) A trăi ca-n bugeag = a trăi ca un sălbatic. A pus-o la Bugeac = a furat-o. 4 Numele unui dans popular. ♦ Melodie după care se execută acest dans. • pl. -uri. și bugeag, buceag s.n. /<tc. bučak „colț”; „ținut îndepărtat”.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
bugeac2 s.n. (reg.) Colibă pentru adăpostirea bovinelor. • pl. -uri. /cf. bg. бунчак.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BUGEAC s. n. Ținut de stepă brăzdat de văi adînci și seci și lipsit de ape curgătoare. – Tc. bucak.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
2) bugeác n., pl. urĭ și ece (turc. tăt. buğak, unghĭ, colț, loc izolat, cum se numea sudu Basarabiiĭ, locuit odinioară de Tătarĭ). Vechĭ. Peninsulă. Azĭ. Ml. Un dans popular. Btș. (bugeag, pl. urĭ și ege). Pustiŭ. A trăi ca’n bugeag, a trăi ca un sălbatic, ca într’un loc pustiŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bugeag1 sn vz bugeac1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
buceag s.n. v. bugeac1.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
bugeag s.n. v. bugeac1.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bugeac s. n., pl. bugeacuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BUGEÁC (< tc.) s. n. Regiune de stepă brăzdată de văi cu versanți povîrniți, lipsită de ape curgătoare.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bugeac, bugeacurisubstantiv neutru
- 1. Ținut de stepă brăzdat de văi adânci și seci și lipsit de ape curgătoare. DLRM
etimologie:
- bucak DLRM