3 definiții pentru bricuit
Explicative DEX
bricui vb. IV. tr. (mar.; compl. indică punțile navelor etc.) A curăța cu cărămidă sau nisip. • prez.ind. -iesc. /<fr. briquer.
BRICUI vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
bricui vb., ind. prez. 1 sg. și pl. bricuiesc, 3 sg. bricuiește
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: bricuit
bricuit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)