BOMBARDIER, (1) bombardiere, s. n. (2) bombardieri, s. m. 1. S. n. Avion de bombardament. 2. S. m. Militar care face parte din echipajul unui avion de bombardament. [Pr.: -di-er] – Din fr. bombardier. corectat(ă)

bombardier [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 108, 12/7 / Pl: (1) ~e, (2) ~i / E: fr bombardier] 1 sn Avion de bombardament (1). 2 sm Aviator care lansează bombe din bombardier (1).

bombardier s.n., s.m. (milit., av.) 1 s.n. Avion militar de mare capacitate, specializat în bombardamente. 2 s.m. Aviator sau militar care lansează bombe dintr-un avion. • sil. -di-er. pl. n. -e, m. -i. /<fr. bombardier.

BOMBARDIER, (1) bombardiere, s. n. (2) bombardieri, s. m. 1. S. n. Avion de bombardament. 2. S. m. Aviator care lansează bombele dintr-un avion de bombardament. [Pr.: -di-er] – Din fr. bombardier. corectat(ă)

BOMBARDIER, bombardiere, s. n. Avion de bombardament. Înfruntînd submarinele, bombardierele și torpiloarele de care era atacat, [vasul de război sovietic] a reușit să se strecoare... și să-și ducă la bun sfîrșit importantele misiuni. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 12/7. – Pronunțat: -di-er.

BOMBARDIER, bombardiere, s. n. Avion de bombardament. – Fr. bombardier.

BOMBARDIER s.n. Avion de bombardament. [Pron. -di-er, pl. -re. / < fr. bombardier].

BOMBARDIER I. s. n. avion de bombardament. II. s. m. militar din echipajul unui bombardier (I). (< fr. bombardier)

BOMBARDIER¹ ~e n. Avion de bombardament. [Sil. -di-er] /<fr. bombardier

bombardier² (avion) (desp. -di-er) s. n., pl. bombardiere

bombardier² (avion) (-di-er) s. n., pl. bombardiere

bombardier (avion) s. n. (sil. -di-er), pl. bombardiere

BOMBARDIER¹ avion de bombardament.