BLAZER, blazere, s. n. Jachetă (bărbătească) din stofă, catifea etc. (cu buzunare aplicate). [Pr.: bleizăr] – Din engl., fr. blazer.

blazer sn [At: DEX² / P: bleizăr / Pl: ~e / E: eg, fr blazer] Jachetă (bărbătească) de stofa, catifea etc. (cu buzunare aplicate).

blazer [’bleizər] s.n. 1 Veston cu dungi colorate, purtat ca uniformă în unele colegii engleze. 2 Jachetă bărbătească din stofa, catifea etc. (cu buzunare aplicate). 3 Jachetă de damă, purtată la ocazii, peste rochie. • pl. -e. /<engl., fr. blazer.

BLAZER, blazere, s. n. Jachetă bărbătească din stofă, catifea etc. (cu buzunare aplicate). [Pr.: bleizăr] – Din engl., fr. blazer.

BLAZER s.n. Veston cu dungi colorate, purtate ca uniformă în unele colegii engleze. ♦ Veston drept din stofă bleumarin sau din flanelă. [< engl., fr. blazer].

BLAZER [BLEI-ZĂR] s. n. 1. veston cu dungi colorate, purtat ca uniformă în unele colegii engleze. 2. jachetă bărbătească din stofă, catifea etc. (< engl., fr. blazer)

blazer s. n. (vestim.) Veston din stofă (flanel) de obicei de culoare închisă și cu un ecuson pe buzunarul de la piept ◊ „Blazerele, pardesiele și pelerinele vor fi din nou în actualitate.” Săpt. 2 III 79 p. 8. ◊ „[...] am avea nevoie de încălțăminte pentru femei și pentru bărbați cu caracteristicele pantofilor de primăvară [...] de pardesie, trench-uri și blazere, de costume, sacouri și pantaloni, de o mulțime de accesorii care se combină cu un veșmânt sau cu un altul.” Săpt. 23 III 79 p. 8; v. și rochie-furou (1972) [pron. blezăr] (din engl., fr. blazer; DN3, DEX-S)

BLAZER [pr.: bleizăr] n. Jachetă bărbătească din stofă, catifea etc. (cu buzunare aplicate). /<engl., fr. blazer

blazer (engl.) [pron. bleĭzăr] s. n., pl. blazere [pron. bleĭzăre]

blazer (angl.) [pron. bleyzăr] s. n., pl. blazere