opțiuni
  • info

18 definiții pentru birocrată

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIROCRAT, -Ă, birocrați, -te, s. m. și f. Persoană care practică birocrația. – Din fr. bureaucrate.

BIROCRAT, -Ă, birocrați, -te, s. m. și f. Persoană care practică birocrația. – Din fr. bureaucrate.

birocrat, ~ă smf [At: SBIERA, F. S. 156 / V: (înv) biur~ / Pl: ~ați, ~e / E: fr bureaucrate] 1 (Înv) Funcționar public. 2 Persoană care practică birocrația.

biurocrat, ~ă smf vz birocrat

birocrat, -ă s.m., s.f. 1 Persoană care dă o importanță exagerată formalităților în dauna fondului. 2 Funcționar în birourile unei administrații. • pl. -ți, -te. /<fr. bureaucrate.

*BIROCRAT – BIUROCRAT...

*BIUROCRAT sm. Funcționar în biurourile unei administrațiuni publice (în spec. cu înțelesul de acela care abuzează față de public de puterea, de autoritatea, de influența sa) [fr.].

BIROCRAT, -Ă, birocrați, -te, s. m. și f. Persoană care acordă o importanță exagerată formalităților în dauna fondului cauzei și a intereselor cetățenilor. – Fr. bureaucrate.

BIROCRAT, -Ă s.m. și f. Funcționar care dă o importanță exagerată formalităților în dauna fondului; formalist. [Var. biurocrat s.m. și f. / < fr. bureaucrate].

BIUROCRAT, -Ă s.m. și f. v. birocrat.

BIROCRAT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care practică birocratismul. (< fr. bureaucrate)

BIROCRAT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Funcționar care practică birocratismul. [Sil. -ro-crat] /<fr. bureaucrate

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

birocrată (desp. -ro-cra-) s. f., g.-d. art. birocratei; pl. birocrate

birocrată (-ro-cra-) s. f., g.-d. art. birocratei, pl. birocrate

birocrată s. f. (sil. -cra-), pl. birocrate

birocrat

birocrat.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BIROCRAT s. (depr.) scriptolog. (Nu-i decât un ~.)

BIROCRAT s. (depr.) scriptolog. (Nu-i decît un ~.)

Intrare: birocrată
  • silabație: bi-ro-cra-tă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • birocrată
  • birocrata
plural
  • birocrate
  • birocratele
genitiv-dativ singular
  • birocrate
  • birocratei
plural
  • birocrate
  • birocratelor
vocativ singular
  • birocrată
  • birocrato
plural
  • birocratelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biurocrată
  • biurocrata
plural
  • biurocrate
  • biurocratele
genitiv-dativ singular
  • biurocrate
  • biurocratei
plural
  • biurocrate
  • biurocratelor
vocativ singular
  • biurocrată
  • biurocrato
plural
  • biurocratelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

birocrat, birocrațisubstantiv masculin
birocrată, birocratesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care practică birocrația. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: formalist scriptolog
    • format_quote Ministerul... este dator să ia măsuri pentru buna deservire a oamenilor muncii și să tragă la răspundere pe birocrați. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2721. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.