betatron sn [At: DEX² / Pl: ~oane / E: fr bêtatron] (Fiz) Accelerator de particule ce produce electroni de energii înalte.

betatron s.n. (fiz.) Accelerator ciclic de particule, utilizat în fizica nucleară pentru accelerarea electronilor pînă la energii de sute de megaelectronvolți. • pl. -oane. /<fr. bêtatron, engl. betatron; cf. gr. β, a doua literă a alfabetului, ἤλεκτρου „chihlimbar”,

BETATRON, betatroane, s. n. Aparat folosit în tehnica nucleară pentru accelerarea electronilor. – Fr. bétatron.

BETATRON s.n. Accelerator de particule, folosit pentru producerea de electroni cu o mare energie cinetică. [Pl. -oane, (s.m.) -oni. / < fr. bétatron].

BETATRON s. n. accelerator ciclic de particule pentru accelerarea electronilor care imprimă energii foarte mari. (< fr. bétatron)

BETATRON ~oane n. fiz. Accelerator de particule, folosit pentru producerea unor electroni cu o mare energie cinetică. /<fr. bétatron

betatron (desp. -ta-tron) s. n., pl. betatroane

betatron (-ta-tron) s. n., pl. betatroane

betatron s. n. (sil. -tron), pl. betatroane

BETATRÓN (< fr. {i}; beta + [elec]tron) s. n. Accelerator ciclic, utilizat în fizica nucleară pentru a imprima energii foarte mari electronilor. Primul b. a fost construit în 1941, de fizicianul amaerican D.W. Kerst.