BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
paula
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A BĂRBIERÍ ~ésc tranz. 1) (părul, mustățile) A tăia de la rădăcină (cu briciul sau cu o mașină de bărbierit); a rade. 2) (persoane) A lipsi de păr (cu ajutorul briciului); a rade. [Sil. -bi-e-] /Din bărbier
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE BĂRBIERÍ mă ~ésc intranz. fam. A relata lucruri inventate; a se lăuda peste măsură cu lucruri ireale. [Sil. -bi-e-] /Din bărbier
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (-și) tăia barba; a (se) rade. 2. Refl. (Fam.) A se lăuda în mod exagerat; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.
Sursa: DLRM |
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BĂRBIERÍ vb. a (se) rade.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BĂRBIERÍ vb. v. atinge, bate, lovi, minți.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bărbierí vb. (sil. -bi-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 sg. și pl. bărbiereáscă
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
2) bărbierésc v. tr. (d. bărbier; ngr. barberizo). Fam. Rad barba. V. refl. Mă rad. Fig. Mă laud, torn la palavre.
Sursa: Scriban |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bărbieri, bărbieresc v. r. a se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți
Sursa: Argou |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink