AUTOR, -OARE, autori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică sau publicistică. 2. Persoană care face, produce sau comite ceva. ♦ Spec. Persoană care comite o infracțiune. [Pr.: a-u-] – Din fr. auteur, lat. auctor.

autor, ~oare smf [At: CANTEMIR, HR. 62 / P: a-u~ / V: (înv) ~re sm, avt~ sm / Pl: ~i, ~oare / E: lat auctor] 1 (Înv) Persoană care este cauza primă a ceva. 2 (Înv) Creator al unui anumit fapt. 3 (Înv; fig) Tată ceresc. 4 (Jur; înv) Strămoș comun sau părinte. 5 Creator al unei opere artistice. 6 (Spc) Scriitor. 7 (Pex; înv) Carte care conține opera unui scriitor. 8 Inventator. 9 (Îs) Drepturi de ~ Sumă de bani cuvenită creatorului unei opere din vânzarea, reprezentarea, reproducerea sau executarea operei. 10 (Fam; îe) După unii ~i Potrivit părerilor unora. 11 (Jur; înv; frm) Cel de la care avem un drept, o proprietate. 12 (Spc) Persoană care comite o infracțiune.

*AUTOR sm., *AUTOARE (pl. -oare), ⦿AUTOARĂ sf. 1 Care face, care îndeplinește ceva: el e ~ul acestei legi; ~ul unei invențiuni; ~ii zilelor noastre, părinții ¶ 2 Care săvîrșește, care făptuește ceva, făptuitor: nu s’a putut descoperi ~ul crimei ¶ 3 📝 Care alcătuește o carte, scriitor: am să caut să-mi procur și acești ~i [fr. < lat.].

AUTOR, -OARE, autori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică sau publicistică. 2. Persoană care face, care produce sau comite ceva. ♦ Spec. Persoană care comite o infracțiune. [Pr.: a-u-] – Din fr. auteur, lat. au[c]tor.

AUTOR, -OARE, autori, -oare, s. m. și f. Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică sau publicistică. V. scriitor. Lenin este autorul studiului filozofic «Materialism și empiriocriticism». Mihail Sadoveanu este autorul romanului «Frații Jderi». ▭ Autorul creează numeroase schițe bine construite. Din schițele sale se desprind personaje vii, ale căror trăsături caracteristice sînt reliefate puternic. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 330, 4/5. ◊ Drepturi de autor v. drept. ♦ Persoană care face, care produce ceva. Autorul invenției paratrăsnetului este Benjamin Franklin. ▭ Tulimeni ( = gardieni) și ieniceri se amestecă la sfada plăcintei și comedia se mîntuie cu uciderea a vreo treizeci de inși din ambe părțile; iar plăcinta, trista cauză a acestei dispute, și autorul ei au rămas turtiți și hăcuiți într-o baltă de sînge. NEGRUZZI, S. I 286. ♦ Persoană care comite o faptă condamnabilă (o infracțiune, un delict, o crimă etc.), participînd direct sau indirect la comiterea ei. Autorul unui furt. Autorul moral al unei crime. – Pronunțat: a-u-.

AUTOR, -OARE, autori, -oare, s. m. și f. Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică sau publicistică. ♦ Persoană care face, care produce sau comite ceva. [Pr.: a-u-] – Fr. auteur (lat. lit. au[c]tor).

AUTOR, -OARE s.m. și f. Creator al unei opere literare, artistice etc. ♦ Cel care a inventat, a produs ceva. ♦ Cel care este cauza unui lucru, a unei acțiuni etc. [Pron. a-u-. / < lat. auctor, cf. it. autore, fr. auteur].

AUTOR, -OARE s. m. f. 1. cel care face un lucru, o acțiune etc. 2. creator al unei opere literare, artistice, al unei invenții. (< fr. auteur, lat. auctor)

femeie-autoare s. f. (lit.) Scriitoare ◊ „Cunoscuta scriitoare engleză Agatha Christie, prima femeie-autoare de romane polițiste, și-a marcat evenimentul celei de-a 80-a aniversări a nașterii prin publicarea celei de-a 80-a cărți.” I.B. 16 IX 70 p. 4 (din femeie + autoare; cf. fr. femme-auteur; DMN 1966)

*autór, -oáre s. (fr. auteur, d. lat. auctor). Creator, făcător: Dumnezeŭ e autoru lumiĭ. Făptuitor: autoru uneĭ crime. Scriitor de cărțĭ. Cartea unuĭ autor: a studia un autor. – Vechĭ aftór (saŭ áftor?), după rus. ávtor.

autoare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoarei; pl. autoare

autoare (a-u-) s. f., g.-d. art. autoarei; pl. autoare

autoare s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoarei; pl. autoare

autoare.

AUTOR s. 1. (rar) scriitor, (înv.) izvoditor, (grecism înv.) singraf. (~ al unei opere.) 2. scriitor. (~ul meu preferat.) 3. v. realizator. 4. (JUR.) făptaș, făptuitor, (înv.) pricinuitor. (~ul furtului.)

AUTOR s. 1. (rar) scriitor, (înv.) izvoditor, (grecism înv.) singraf. (~ al unei opere.) 2. scriitor. (~ meu preferat.) 3. creator, realizator. (~ filmului.) 4. făptaș, făptuitor, (înv.) pricinuitor. (~ furtului.)

AUTOR. Subst. Autor, artist al cuvîntului, maestru al cuvîntului; scriitor, condeier (rar), literat, literator (înv.); narator (livr.), povestitor, povestar (reg.), povestaș (reg.). Autoraș (depr.), scriitoraș (depr.), feștelitor de hîrtie (depr.), scrib (depr.), scribăreț (rar). Umorist; parodist. Cronicar, analist. Hagiograf. Nomograf. Logograf (ant.). Prozator; romancier; nuvelist. Fabulist. Dramaturg; tragic (rar); comediograf; mimograf; vodevilist; scenarist, libretist. Textier. Poet, cîntăreț, cîntător (înv.), bard, rapsod; stihuitor, stihar (rar), versuitor (înv.), glosator, versificator, poetaș (depr.), poetard (depr.), poetastru (depr.). Sonetist; cupletist; psalmist. Poet-cîntăreț, rapsod (în Grecia antică), aed (ant.), bard (la vechii celți); trubadur, menestrel. Critic, eseist. Publicist, ziarist, jurnalist, gazetar, gazetăraș (depr.). Pamfletar, pamfletist, foiletonist (rar). Scriitorime. Adj. Scriitoricesc; gazetăresc; pamfletăresc. Vb. A scrie, a crea, a compune; a versifica, a stihui (rar), a versui (înv.). V. artă, artist, cinematografie, cîntăreț, dramaturgie, jurnalistică, literatură, muzicant, poezie.