2 definiții pentru antura

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTURA vb. I. tr., refl. a (se) înconjura (de). II. tr. (fig.) a copleși (cu atenții). (< fr. entourer)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

antura vb., ind. prez. 3 sg. anturea

Intrare: antura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • antura
  • anturare
  • anturat
  • anturatu‑
  • anturând
  • anturându‑
singular plural
  • anturea
  • anturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • anturez
(să)
  • anturez
  • anturam
  • anturai
  • anturasem
a II-a (tu)
  • anturezi
(să)
  • anturezi
  • anturai
  • anturași
  • anturaseși
a III-a (el, ea)
  • anturea
(să)
  • antureze
  • antura
  • antură
  • anturase
plural I (noi)
  • anturăm
(să)
  • anturăm
  • anturam
  • anturarăm
  • anturaserăm
  • anturasem
a II-a (voi)
  • anturați
(să)
  • anturați
  • anturați
  • anturarăți
  • anturaserăți
  • anturaseți
a III-a (ei, ele)
  • anturea
(să)
  • antureze
  • anturau
  • antura
  • anturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

antura, anturezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.